trenuri si oameni

in ultima vreme am mers muuult. cluj-bucuresti-cluj-bucuresti. pe diferite trasee cu diferite clase ca sa nu ma plictisesc. sau ca asa s-a nimerit mai degraba, sa fiu sincera. cuseta, intercity clasa 1 cu nasha (adica nashu era femeie), … clasa a doua in vagoane “renovate cu sase locuri”, dar cea mai tare la clasa a 2-a veche… cluj-bucuresti pe la rosiori. saptamina trecuta. cu cele 2 ore intirziere din oficiu am facut exact aproape 13 ore. adica mult prea mult timp stat pe banchetele lipicioase de caldura si transpiratie si vechime. de fiecare data cind merg cu trenul imi amintesc de fotografia lui Henri Cartier-Bresson cu cei doi tineri intr-un tren din Romania facuta in 1975 pe care am vazut-o in primul album de fotografie la care m-am uitat “de-adevaratelea”. Trenul arata acolo, evident, mult mai bine. Era mai nou, habar nu am cit de nou. Imi amintesc si de verile cind ma intorceam de la mare ziua pe caldura si eram multi si nu mai puteam sa ridem pentru ca cele doua saptamini petrecute la mare ne sugeau toata energia si eram atit de obositi si adormeam. Ni se lipea pielea bronzata si uda de canapelele din musama rupte pe alocuri. Cosurile de gunoi sint atit de vechi si cad. cade din ele timpul iar geamurile abia se inchid ori deschid. si acum si atunci. poate in 75 nu. deschideam cite un ochi si intra soarele tare si ma ardea. doi tigani de vreo 20 de ani la bustul gol stateau trintiti pe bancheta din fata mea si isi turnau bere cu nemiluita pe git. linga mine o fata curajoasa flirta aproape cu nesimtire cu baiatul de linga ea, in timp ce ii povestea citi admiratori mai are ea. in cele din urma am ramas singura in vagon si m-am intins intr-o parte. si cind veneam de la mare m-am intins si m-am intors pe o parte si pe alta si am dormit, totusi bine. de la oboseala cred. era prea demult ca sa imi mai amintesc cind sau de cite ori s-a intimplat. o femeie s-a urcat intr-o gara si mi-a raspuns “fu petrosani”. am zimbit adormita. ieri am venit iar de la cluj noaptea si am dormit cu geanta in brate. am ajuns dimineata la 8 si m-am bucurat ca nu mai era asa de cald.

la peninsula un baiat cerea tigari. un mic robin hood al valcei de unde era el, pentru ca dadea celor care nu aveau. si mie. “nu te supara, ai o tigara? dar fumezi? vrei o tigara?” “cu ce e tigara aia oare” m-a intrebat roxana. “fumezi asa?” eu fumez. desi nu am facut parte niciodata din nici un fel de grup si nu m-am putut identifica pe bune cu nici un fel de grup.. am fost mereu asa o outsideritza, m-am simtit intr-un fel atrasa de junkereii astia. nu atrasa la modul ca as vrea sa fiu cu ei sau ca ei ci pentru ca imi placea sa ii privesc. o curiozitate mare in legatura cu stilul lor de viata. asa cum pe ana o fac curioasa homosexualii. cum cersesc ei bani… fac cheta.. si umbla prin tzara si miros urit si stau in grupuri si au parul colorat si hainele rupte. stau de trei zile aici si dorm aici si fac cheta, i-a spus un baiat foarte beat adinei in timp ce se intindea spre ea sa o sarute sau sa o pipaie linga cortul kiss. gashtile mi s-au parut cool dar nu am simtit niciodata nevoia de a spune “gashca mea” sau “prietenii mei”. pe de alta parte imi placea sa privesc gashtile. tiganii din manastur de pe mehedinti, cu tigancile lor barbatoase nu ca aspect ci ca atitudine, cu tupeu, nesimtire, limbaj vulgar si pumni tari. fardate si hoate si cu povesti de dragoste intense si mame pe la 18 ani, unele chiar mai devreme. rapperii din cluj cu muzicile lor si certurile si impacarile si prieteniile si conflictele absurde uneori. grupurile de la matei. diferite. rockeri. punckeri, hip-hoperi, indragostiti. batrini cu nepotzeii. turisti cu aparatele foto vara. fete in negru, negre, negre, negre. tepi la git si pe miini si priviri la fel de blinde pe cit de dura le era imbracamintea. aveam vreo 18 ani si purtam esarfa neagra pe cap si eram la o olimpiada. doua fete discutau in spatele meu “asta e satanista”. aspectul exterior, hainele unesc sau separa grupuri de oameni. si pina la urma ajunsa aici nu am apartinut nicicarui curent si uneori ma intristeaza ca nu am trecut prin nebuniile nicicarui grup ci doar am privit de afara, curioasa, mirata.

inca ceva… mi-e dor de mare…

Tuesday, July 31st, 2007 vorbe