acu multi ani, seara, ascultam pro fm si vali barbulescu prezenta ceva ameteala de emisiune cu muzica latino. or that is what i remember. eram mica si eram inebunita dupa vocea lui. apoi am vazut un baiat chel si urit intr-o revista si era el. acum, rasfoind revista story pe care mi-a pus-o catalin pe masa, (nu sint fana a acestui tip de revista si povestile din ea ma scirbesc) am dat peste niste fotografii cu vali barbulescu. un tip frumos, cu buze groase si privire patrunzatoare care pozeaza cam tare dar pare sa fie tare mindru de his own look. in toate pozele aceeasi pozitie a buzelor aceesi privire. nenatural. m-a amuzat.

tot acu multi ani, vreo 5-6 am citit povestea cu noptile de dragoste si razboi. asa ii spunea lumea mai tirziu cind am “facut-o la romana”. prea greu de retinut pentru unii… care a fost ultima? care prima? de ce? in fine. aseara am vazut filmul. in regia lui sergiu nicolaescu. cu schimbari de forma… pe stefan il cheama tudor, pe ela lena iar dansatorul G e avocat. m-a intristat ecranizarea dar mi-am amintit momentele din carte. rindurile. gelozia. ea stind si fumind in ultima lor noapte de dragoste. o mimica a fetei noua, diferita de cea pe care o cunostea el. prezenta lui G. cit e de usor sa “iti faci filme”. de fapt poate nu e nimic. simti ca plutesti intre paranoia si realitate. uneori ti se deschid ochii de tot. alteori traiesti intr-o ceata si parca ce se vede dincolo e atit de clar uneori, iar alteori e numai imaginatie. gelozia e inabusitoare pentru toata lumea si roade din stomac. e si noaptea, in vise, si acolo realitatea imaginara se dezvaluie cel mai puternic. cel mai clar si cel mai dureros. de citeva nopti visez atit de intens incit ma trezesc speriata. o fi si de la caldura. se face iar cald la bucuresti si dorm iar cu toate geamurile deschise, neinvelita, neimbracata. gehorghidiu si ela au mers impreuna la mare. lui ii placea cum le sta impreuna, de mina, pe malul marii. imi amintesc bine scena citita. lipseste din film. serile lor de tineri saraci care vorbeau despre filosofie. el ii povestea ei. ea intelegea mai greu iar el incerca sa obtina o dragoste absoluta. ideal care i se roade din cauza geloziei. cea mai mare prostie. kundera scria in valsul de adio ca gelozia este cea care reuseste sa concentreze cel mai bine intreaga fiintaa omului. cind esti gelos iti e greu sa te aduni sa faci altceva. in orice se intimpla in jurul tau vezi dovezi ca esti incornorat si gelozia se alimenteaza atit de usor din ea insasi. ea (nu-i retin numele, din pacate) e bolnava si geloasa pe sotul ei trompetist si in orice ii spune el vede minciuni. si cauta mereu dovezi ale faptului ca el o inseala. cind esti gelos poti sa mergi pina in capatul celalalt al lumii doar sa gasesti dovada necredintei celuilalt. sa-i poti scuipa in fatza: tradatorule! mincinosule! te minti pe tine insuti ca vrei sa-i fi aproape celuilalt dar de fapt viermele te roade si-ti sopteste sa fugi caci il vei gasi in bratele altuia. ea il priveste mereu suspicios pe sot, iar el e trist pentru ca o iubeste mult, intens, cu toata fiinta iar ea e atit de neincrezatoare in orice i-ar spune el. gelozia te acapareaza si e prezenta cu tine oriunde ai fi. dovezile apar mai mari sau mai mici si te sufoca si pe tine si pe celalat. gheorghidiu incerca mereu sa o prinda pe ela cu G. si-o imagina in bratele lui. habar nu am daca atunci cind viermele geloziei intra in tine crezi ca iubesti puternic si cu toata fiinta, dar e fals, sau atunci cind iubesti mult, gelozia te napadeste. devii sufocant iar daca omul celalalt te iubeste si ramine alaturi de tine ajunge sa sufere la fel de mult ca tine din cauza neincrederii. mai ales cind e nevinovat, dar si atunci cind e, vina devine mult mai mica decit ura care se naste impotriva persoanei iubite. trompetistul o inselase. ela l-a inselat pe gheorghidiu. oamenii, cred, devin gelosi cind nu au incredere in ei. sau in relatie. simt ca nu au ce sa ii ofere celuilalt. se simt slabi si intra intr-un cerc vicios, cred. cu cit te simti mai slab cu atit esti mai gelos si cu cit esti mai gelos cu atit te simti mai slab. toate persoanele din jur ti se par o amenintare. fosta gagica a lui tudi ma privea cu rautate si eu eram doar o amica a fostei lui prietene. adica nu eram o amenintare in nici un fel. era prea geloasa, mi-a spus el. omul nu mai are incredere si asa il pierde pe celalalt. sint atitea moduri de a il pierde pe celalalt. mult mai multe decit sa il cistigi. daca how to loose a guy in ten days era un mod funny de a arata cum o femeie il poate pierde pe celalalt… realitatea e drama. e suferinta, ochi umflati de la plins, rautate crescinda. poti ajunge sa fi gelos pe libertatea celuilalt. pe timpul petrecut fara tine, pe masina lui, pe oamenii carora le zimbeste, pe visele pe care le are fara tine in unele nopti, pe bucuriile pe care le are cind nu sinteti impreuna. pe realizarile lui la care nu participi… tresari suspicioasa la orice lucru nou pe care il auzi si te astepti sa vezi dovada tradarii in orice gest al lui. verificat mail, telefon, buzunare. telefonul mobil usureaza tradarea, flirtul facil, gelozia. a devenit o adevarata nebunie cu ei care le verifica gagiciilor lor mesajele. apelurile. certuri, scandaluri, telenovele in real life. dintr-un “te pup” te trezesti ca esti curva proasta, dintr-un beep ea iti va spune ca ai o amanta.

frumoase in film sint interioarele caselor bucurestene extrem de luxoase si incapatoare. mereu m-am intrebat cum aratau acestea, vazind paraginitele case aproape darimindu-se, duhnind a pishat si cacat, gri, trecute prin cutremure. filmul a fost facut prin anii 70.

acu doua saptamini, intr-o noapte, dupa ce am fost la e-uranus la doua filme, pina la ora 2 noaptea che guevarra si cuba (singura - invat sa fac lucruri singura. film, mincat. inca nu am fost sa beau o bere singura :)), magazine. e incintator) am luat-o pe jos spre casa. e-uranus e undeva departe, aproape de casa poporului, prin spate pe la academie. timpul e altfel aici.. bine zicea raluca. am calculat. de la casa poporului sint imediat in unirii. din unirii la universitate, apoi e romana, victoriei si de acolo mai am doua statii de autobuz. de mers p jos, evident. am facut o ora jumate. a fost ca un act de mega-curaj avind in vedere ca toata lumea m-a avertizat cit de periculos e bucurestiul noaptea. “pe magheru vin aia si iti dau in cap”. nu mi-a dat nimeni in cap dar am mers cu inima la gura tot drumul pe drumurile cele mai mari si mai luminate. am ocolit si rasocolit si am ajuns pe lipscani. de la geamul unei cafenele, in linistea noptii bucurestene… cit de liniste e ea.. oricum frumoasa, curata, spre deosebire de zarva innebunitoare de la orele amiezii. un individ cu pantaloni prea scurti, la un geam la cafeneaua rembrand parca vorbeste tare in engleza. e 2.45 noaptea. florari si florarese grase dorm pe scaune de plastic pe marginea trotuarului iar la un casetofon mic rasuna manele. pe magheru, niste frantuzoaice incearca sa gaseasca un bar. batea un vint racoritor si am luat-o pe lascar catargiu. o femeie infofolita (desi afara erau cel putin 30 de grade) doarme trintita pe un trotuar, stringind in brate un copil. pe niste stradute mai mici niste jandarmi pazeau .. ceva. habar nu am ce. o cladire. atitea cladiri de pazit in bucurestii astia. o nebunie. am luat-o pe lascar catargiu si am putut sa admir in voie casele frumoase, mari, vechi. statui gri stateau deasupra portilor si la usa unei case dormea o femeie facuta covrig, avind niste plase murdare le picioare. nu am putut sa simt mila pentru ca as fi vrut sa dorm si eu afara. era atit de placut. erau si stele multe si am ajuns in victoriei cam obosita dar vesela. parca nu mai e poluare noaptea.

s-a facut iar cald. rau de tot.