pics ‘n thoughts

inainte de 89

avind in vedere ca eram cam pustoaica pe vremea aceea, postul asta va fi scurt.

inainte de 89 aveam 5 ani. in 89 fix, adica fix in 21 decembrie a inceput revolutia si ziua mea. implineam 6 ani. motiv pentru care am strada cu acea zi minuntata pentru mine (in cluj si cugir). de ziua mea am stat in fata micului nostru televizor sport intr-o casa din turda si incercam sa pricep de ce se agita asa domnul in plover (mai tirziu am inteles ca era vorba de petre roman) si ceilalti din cutia alba a televizorului. dupa citeva zile m-am oripilat la uciderea plina de cruzime a celor doi batrinei. moment pe care l-am revazut, mai apoi, de nenumarate ori, raminindu-mi destul de clar in memorie, in ciuda virstei fragede. batrineii, pustile, soldatii, incaperea murdara in care erau ei. s-a tras si in turda. nu stiu cine naiba o fi tras acolo si de ce, dar noi stateam sub geamul mare de la camera, zgribulite de frica. fiica, mama, bunica

inainte de 89, adica prin 87-88 am fost cu avionul de la bucuresti la oradea. culmea, nu mai tin minte cum am ajuns eu in capitala. si iata-ma urcind intr-un bloc vechi, intr-un apartament mare pe magheru privind de pe balcon. am gasit o bucata de sticla de televizor. tata i-a zis prisma si culorile se jucau pe ea. tata avea vreo 28 de ani.  m-am jucat cu prisma si am ajuns la felix. imi amintesc doar camera de hotel si parcul. era parca toamna si erau multi copaci si umbra. apartamentul matusii marioara din baia mare si fiica ei, ica, o adolescenta frumoasa care acum e cam plinuta, femeie cu sot, copil si ditamai casa facuta din juma de bloc. mustarul care a sarit pe tavan. balconul apartamentului din baia mare, vechi, ieftin, vederea de pe balcon. “ai grija sa nu cazi de pe balcon”. agrafele de prins rufe. bunicu ne ducea cu sania la baia mare si era muuulta zapada. cind era mic, tata si-a rupt nasul cind a dat cu sania peste un copac. mereu mi-a fost frica sa nu patesc la fel. derdelusul ajungea pina in fata casei lui “tanti fina”. la turda prindeam, pe tv, un canal de muzica. sandra dansa cu motanul mare, negru, desenat. la baia mare se prindeau ungurii. a murit bunicu. inainte de moarte nu minca decit daca ii dadeam eu. avea cancer la piele. eu eram mica si nu intelegeam nimic. bunica facea paine de casa in cuptor si era atit de gustoasa. bunicu nu a prins revolutia si ar fi fost tare fericit sa o traiasca si el.

ma uitam la sandi bel si cintam in japoneza. imi aduc aminte vocea traducatorului. atit de calda. mai erau si lolec si bolec pe vrem. ce nu-mi amintesc e cind m-a pierdut bunica pe plaja. avea vreo doi ani. am luat-o la plimbare. “la fiecare ora se anunta ca s-a pierdut un copil pe plaja. s-a pierdut un baietel fara costum de baie. s-a pierdut o fetita cu cercei”, imi povestea ieri bunica.

am fost si eu soim al patriei. la baia mare. aveam cravata si o palariuta tare misto si doua codite. la gradinita din sat. cind am trecut pe acolo acu niste luni, la inmormintarea bunicului, femeia de servici s-a bucurat: ”tu esti andreea! ma mai cunosti? nu cred, erai prea mica… mai sti cind…”

stateam cu mama la coada la unt. era destul de rece afara. cred ca era toamna. poate chiar in 89, dar nu imi pot aminti, totusi, exact anul. un baiat care minca inghetata a trecut pe linga mine. strada era uda si murdara si batea vintul. mama a plecat putin de linga mine si m-a lasat singura la coada.

dupa revolutie, tot la turda, eram cu mama pe strada. era iarna. a trecut un tir si au aruncat de pe geam o punga de caramele. tot timpul dupa am cautat caramele care sa aiba gustul alora. nu am reusit. a fost sigurul meu contact cu “ajutoarele” primite de la straini, un fel de moda dupa 89.

in vara lui 90 ne-am mutat la cluj

No comments yet.

Leave a comment