prima tema la cursul de jurnalism narativ a lui Cristi Lupsa a fost o autobiografie in cifre. cam asta a iesit 

Pe 21 decembrie 83 făceam ochi la maternitatea Stanca din Cluj. Primii ani i-am trăit într-un camin de familişti din Haşdeu, alături de o mamă proaspăt angajată şi un tată student în ultimul an la Politehnică. Distribuirea comunistă locurilor de muncă despărţea familii. Pe tata l-au trimis la Alba Iulia, Galaţi, iar mama s-a mutat la Turda, la părinţi. De ce nu am tată şi eu ca toţi copiii, plângeam eu în patul vechi din casa bunicii, pe vrmea când mama îmi citea Ivan Turbincă. Ea visa un apartament în Cluj.

La 4 ani am zburat pentru prima dată cu avionul de la Baia Mare la Bucureşti. Între părinţii mei s-au stricat o vreme relaţiile şi îşi disputau cu vehemenţă odrasla. Din avion oamenii se vedeau tot mai mici şi urcam peste nori şi oare o să ajungem mai sus de soare?, întrebam eu. Am stat câteva zile într-un apartament dintr-un bloc vechi de pe Magheru. Tata m-a învaţat ce e o prismă şi mi-a arătat o bucată de ecran de televizor.

6 ani mă găseau înapoi în camera din fund a casei bunicii în faţa televizorului mic alb-negru Sport. Aici, un om în pulover, făcea scandal. Era ziua mea şi începea revoluţia. Stăteam cu mama, îmbrăţişate, sub geamul mare, pătrat. Se auzeau împuşcături. Nu am înţeles niciodata cine se împuşca în Turda. I-au executat pe bătrânei live. Am suflat în lumânări pe 26, când era ziua vara-mi. Au făcut doar un tort pentru amândouă, era mai ieftin.

8 luni mai târziu m-am mutat în Cluj cu ambii părinţii, într-un bloc din Mănăştur. În spatele blocului era o parcare mare şi goală, verdeaţă şi un bătător de covoare. Parcarea e acum plină.Copiii nu mai loc se joace cum ne jucam noi. Am învăţat să facem podul de sus, am făcut campionate de volei şi gimnastică, şi am crescut.

În clasa a 6-a începeam sa fug de la orele la care mă plictiseam, iar într-a 7-a mergeam la discotecă în Bianco. Într-a 8-a am început să bem vin vărsat şi directorul o cheama pe mama la şcoală să-i spună că îl privesc de sus, cu mâinile în buzunar. În toţi aceşti ani eram premiantă.

La 15 ani am dat admitere la liceu şi am reuşit să pic la secţia de real, intrând la uman. Aveam să scap de visul mamei de a ma face şi pe mine matematician.

3 ani jumate m-am iubit cu un baiat cu 5 ani mai mare ca mine. Într-o zi l-am părăsit. Nu îl mai iubeam de mult. Nu a înţeles nimic.

4 luni am fost îndrăgostită nebuneşte de un oltean care m-a părăsit la 2 luni dupa ce ne-am cunoscut. M-a parasit pentru alta, spuneam atunci. M-a parasit pentru ca eu nu vroiam să investesc nimic, mi-a spus la reîntilnire, 4 ani mai tirziu.

Alţi 3 ani cu multe pauze şi împăcări am petrecut cu un băiat creţ. Am încetat să-l mai iubesc.

4 luni am stat în America. M-am îndrăgostit nebuneşte de ea şi de un american irlandez cu mâini pistruiate. Am spalat vase, am servit americani, am fost la petreceri cu necunoscuţi şi am pierdut nopţi pe malul oceanului, cu sticle de Smirnoff Ice.

Cu cei aproape 9.000 de euro câştigati am cumpărat un aparat foto şi o maşină despre care lumea crede ca mi-a cumpărat-o tata

3 ani m-a ţinut facultatea. Am terminat-o repede. Anul 3 şi 4 într-unu, să nu mai pierdem vremea cu prostii şi în primii doi ani o facultate în paralel.

La 2 luni de la absolvire, deasupra unui castron de orez şi pulpe de pui prost gătite, la FânFest, cunoşteam un baiat cu umeri laţi, înalt şi frumos. M-a cucerit în podul casei sale, un vechi castel de vânătoare. Încet, l-am iubit mult. Uneori ne ascundeam în camera lui mare, alteori fugeam în oraşe mici, la sfârşit de săptămână. Am urcat împreună pe Tatra şi ne-am uitat cu gura cascata la Sagrada Familia. Mi-a cântat la chitara în dimineţi însorite, sau în dimineti triste.

4 prietene păstrez încă de pe băncile liceului. Ne iubim încă de la distanţă. Două au rămas acasă, una reprezintă turismul Romaniei la Madrid, iar eu încerc să cresc la Bucureşti.

4 luni am vândut reclame în 7seri, 5 luni am învăţat să scriu la un supliment al Evenimentului Zilei, 6 luni am scris la clujeanul Foaia Transilvană.

Acu 8 luni s-a întâmplat minunea. Am fost angajată la Revista National Geographic. Iar restul e istorie.