cind plec din bucuresti
adevarul e ca am cam uitat despre ce vroiam sa scriu. mi se luptau ideile in cap, se bateau cu sabii, cutite, isi turnau paharul unele pe hainele celorlalte, se asezau suparate pe scaun si bateau nervos din picior.
margarita zboara. s-a dezbracat, s-a uns cu o unsoare fermecata si s-a transformata in vrajitoare. nu stiu de ce, dar margarita iubeste mult. el ar fi putut muri, sau ar fi putut pleca pur si simplu. nu stie nimic de el, doar ca a disparut intr-o zi. dar inca spera sa apara. margarita lui bulgakov. nu barul de unguri din cluj, evident, ci scriitorul. in a very long engagement, un film in frantuzeste de fapt, lui i se pierde urma in razboi. timp de ani de zile, ea e convinsa ca nu e mor si isi incearca norocul cu chestii de genul “daca trenul intra in tunel inainte sa numar pina la 10, el traieste”. cit de mare poate fi iubirea? care e iubirea cea mai mare? poti sa fi asa de aproape de cineva incit sa-i auzi gindurile? in lentoarea lui kundera, ea doarme. el isi inchipuie povestea… romanul, ideile, momentele, muzica. pe ea o trezeste sunetul muzicii la care se gindeste el, ca si cum ar fi unul asurzitor. in realitate nu e nimic. viseaza povestea romanului. ii vede gindurile. ii traieste gindurile. deci cit de departe poate ajunge iubirea? (haha, pun intrebari ca si carrie. ce scirbos)
revenind la bucuresti si cind voi pleca de aici. pai cind voi avea accent, cred, voi fugi mincind pamintul. cind voi claxona la stop ca nu pleaca cel din fata mea cu o secunda inainte sa se faca verde (acu vreun an sau mai mult, cind am citit editorialutzul lui andrei gheorghe din 24 fun cu claxonatul la stop si cit de enervanti sint bucurestenii, nu imi inchipuiam ca e chiar asa), cind voi spune: ce oras urit e bucurestiul asta. cind imi va fi scirba sa mai ies din casa. cind voi simti ca sint plictisita. cind voi fi vazut toate strazile si casele. cind o sa fac un copil
No comments yet.
Leave a comment
Categories
Blogroll
Archives
