photografii
lomnica hotel - slovacia
hotelul lomnica e parasit de ceva ani. intr-o frumoasa statiune montana din Tatra, hotelul apare sumbru dintre copaci. inauntru nu mai e nimic. doar fiare, intuneric, labirint. noaptea te simti ca intr-un film de groaza si te astepti in orice secunda sa apara de dupa colt criminalul sau fantomele unor copii care bintuie. nu apare nimic. se stinge lanterna si nu mai sti pe unde sa o iei. nu ca asta ar ajuta prea mult, pentru ca te invirti in cerc, si cu greu urci. ziua.. peisajul e la fel de inspaimintator doar ca se pot face fotografii fara trepied
capitala culturala 2007
de prea mult de cultura nu ne-am bucurat. doar un concert de jazz frank gambala care a cam mistocarit audienta, dar a cintat misto. in rest, terase peste terase prin centrul frumos amenajat. mi-am bagat nasul prin curti si am intrat in case. oameni putini, saracacios imbracati. clujul e un adevarat cat walk pe linga sibiu, desi nici nu se apropie de timisoara.
insomnia - the place to be
Unul dintre cele mai dragute baruri din Cluj… cu lume multa mai tot timpul, galagie, fum, bere ieftina, oameni faini
people with guns
in egipt, turistii sint paziti de armata. dar paziti bine si peste tot. la inceput te sperie, nu sti ce-i cu atitea arme in jurul tau. apoi afli povestea. par in continuare fiorosi. pina te apropii cu aparatul de ei, si-ti zimbesc. unii mai stau la citeva poze. altii te roaga politicos sa nu-i fotografiezi ca nu au voie. ai ramas cu primul cadru oricum.
egipt…
m fost in egipt si am fugit din stinga-n dreapta si daca nu eram incapatinata si nu ma lasam asteptata de grup de fiecare data ma intorceam cu ceva mai putine foto. si pierdeam ceva mai mult din ce am vazut. si ma incadram prea mult in program si nu vedeam multe. imaginile cu adevarat minunate sint la fiecare pas. fiecare gest facut de oameni, fiecare colt are ceva altfel.
oamenii
oamenii in egipt.. au ceva… poate ni se par noua pentru ca sint altfel decit occidentalii.. alta privire… alte gesturi.. iar copiii… nu stiu de ce imi place sa fotografiez copii… au ceva in privire, intre trist si vesel. incep sa inteleaga, dar prea putin ca sa stie ce inteleg… iar fetele lor sint perfecte



























